Interfaţa pentru hard-disk poate fi inclusă (în cele mai multe cazuri este) pe placa de bază sau poate fi achiziţionată ca placă de extensie separată. Controllerele pentru hard-disk, ca şi hdd-urile de altfel, pot fi de două tipuri constructive:
IDE (EIDE) sau SCSI (Small Computer
System Interface). Hard-diskurile SCSI necesită un controller special,
interfaţa SCSI fiind mai avansată decât EIDE, mai scumpă, cu performanţe
mai mari, având avantajul de a putea conecta pe acelaşi controller şi
cablu scannere, hard-diskuri, unităţi floppy, cdrom, etc, un număr
total de 8 device-uri SCSI suportate simultan. Avantajele SCSI sunt
multiple: poate conecta pe aceeaşi magistrală 8 deviceuri diferite
simultan (IDE - 2 device-uri şi acele HDD sau CD-ROM); lungimea
panglicii SCSI - 10-25 m, viteza maximă 80Mb/sec wide ultra2 SCSI;
gabaritul redus. SCSI utilizează cozi de mesaje. Mecanismele bazate pe
astfel de cozi sunt integrate pe scară tot mai largă în sistemele de
operare moderne (WindowsNT). Hard-diskurile SCSI au fost întotdeauna cu
un pas în faţa celor IDE, astfel capacităţile au fost mai mari şi viteza
de transfer net superioară, cel mai rapid hard-disk IDE actual are o
rată de transfer maximă de 66Mb/sec (UDMA/66). Mărimile hard-diskurilor
singulare sunt cuprinse între 20Mb şi 4T. Această capacitate poate fi
extinsă prin intermediul discurilor RAID sau prin tehnologia de
clustering (conectarea mai multor hdd-uri astfel ca sistemul să le vadă
ca fiind unul singur; această tehnologie este folosită şi în procesarea
paralelă).



